Love.A.handmadeclay

15/04/2026

15/04/2026

Petală cu petală… 💗urmează ceva frumos… sper 🤭 .A.handmadeclay

15/04/2026

Long time, no work 🤍. LoveA

15/04/2026

🤍

Paștele a trecut. Și am stat să mă gândesc.

Fetița cea mare are 6 ani și jumătate.
Nu a ales ea că acasă nu există gluten.
Am ales noi — eu și soțul meu — că acasă e locul sigur pentru toată lumea. Ea a acceptat pur și simplu, fără să i se ceară părerea.

Mult timp și-a făcut griji că aduce cornul de la școală acasă, că primește o prăjitură de ziua unui coleg, că îi oferă cineva ceva cu gluten și nu știe ce să facă cu el.

I-am explicat că este în regulă, poate aduce acasă, doar să știm noi și să nu îi dăm din greșeală surorii ei. În afara casei poate mânca orice.
Dar știu că este o presiune și pe ea.

Și mă gândesc deseori dacă este corect.

Paștele acesta am stat și m-am uitat în jur și am realizat câtă dragoste există în gesturile mici ale oamenilor din jurul nostru.

Mama mea are acasă un sac întreg cu lucruri de bucătărie “contaminate” cu gluten — pe care le mută când venim noi. A cumpărat lucruri noi, pe care le folosește strict pentru noi.

Cealaltă bunică a învățat să facă prăjituri fără gluten. Extraordinare. Ca să ne putem bucura împreună.

Sunt oameni care înțeleg cât de important este să o facă pe cea mică să se simtă inclusă. Normală. Ca toți ceilalți.

Dar sunt și oameni care mănâncă pizza în fața ei. Sau îți oferă ție prăjitură și ei îi dau o banană.

Ți se rupe sufletul în momentele astea. Și știu că vor mai fi.

Dar ce am învățat până acum este că normalitatea noastră nu e chiar atât de greu de obținut.

Uneori e nevoie doar de puțină atenție. Și de multă dragoste. 🤍

05/04/2026

Nu mai era despre dacă este.

După rezultate, am ajuns la gastroenterolog, la Spitalul de Copii din Cluj.

Nu mai era despre “dacă e.” Era despre ce facem mai departe.
Între timp citisem tot ce găsisem. Materiale oficiale — puține și reci. Grupuri de Facebook — intense, extreme și uneori copleșitoare. Eram speriați.

Și apoi am întâlnit o doamnă doctor calmă, fără dramă, care ne-a adus cu picioarele pe pământ.

Ne-a spus simplu: dieta fără gluten trebuie urmată serios, nu azi da, mâine ba. Dar nu trebuie să ne schimbăm viața complet. Nu aruncăm toată vesela, nu ne mutăm. 😂 Doar ne adaptăm. Fără excepții.
Așa am decis. Și așa am rămas.

Boala celiacă nu este o alergie. Nu este o intoleranță care trece.
Este o boală autoimună. Glutenul nu este “un pic interzis.” Pt celiaci este toxic.

O firimitură înseamnă durere. Înseamnă că ea nu crește cm ar trebui.

Singurul tratament? Dietă strict fără gluten.
Pentru totdeauna.

Sună foarte greu. Nu este.

Dar înseamnă etichete citite de două ori, în română, engleză, slovacă sau cine știe ce altă limbă întâlnită. Înseamnă să greșești și să o iei de la capăt.
Înseamnă explicații la grădiniță, la bunici, la petreceri de copii, multe caserole și un congelator plin de produse fără gluten 😅.

Dar înseamnă și că ea crește acum.
Și asta e tot ce contează. 🤍