07/10/2026
A fost cândva o femeie care credea că bunătatea înseamnă să țină mereu ușa deschisă.
Îi primea pe toți. Le găsea explicații, le ierta vorbele și le înțelegea rănile. Chiar și atunci când intrau cu noroi și îl lăsau în urma lor, ea se grăbea să curețe, spunându-și că oamenii răniți îi rănesc și pe alții.
Până într-o zi, când a înțeles că poate avea compasiune pentru durerea cuiva fără să-i permită să-i tulbure casa.
Și a pus o ușă. Nu un zid.
A păstrat cheia la ea și a învățat că o limită nu este o pedeapsă, nici lipsă de iubire. Este felul în care îți protejezi liniștea atunci când începi să te vindeci.
Poți înțelege de ce cineva se poartă într-un anumit fel. Dar nu ești obligată să rămâi acolo unde ești rănită.
🌙 Vrăjitoarea de grădină