31/08/2026
Povești cu flori. Nuferi nr. 3
Am pictat câteva lucrări cu nuferi. Aceștia sunt Nuferi nr. 3.
Cu siguranță știți că Monet a pictat de zeci de ori nuferii din grădina lui și nu s-a săturat de ei. Eu clar nu sunt ca Monet și probabil, la un moment dat, o să mă satur să pictez nuferi. Dar e puțin probabil să mă satur de pictat flori.
Pictatul florilor, în lumea asta a artiștilor, nu se cotează întotdeauna foarte bine.
Se mai face și mișto.
Ce, n ai nimic de spus și pictezi floricele?
Ei, poate lui Monet nu i o fi zis nimeni asta. Nici lui Luchian, Pallady, Manet, Matisse sau Van Gogh. Au fost criticați si ei destul, ce-i drept, dar nu pentru că pictau flori.
Dar să revin la nuferii mei.
Povestea lor începe cu o pânză de la IKEA, pe care era un print după Klimt.
Peste Klimt am pictat eu ceva abstract. A stat asa un canvas cu o lucrare abstractă făra sens câțiva ani.
Iar recent, peste abstractul meu, peste Klimt, au apărut nuferii.
Nu orice flori.
Florile lui Monet.
Și îmi place foarte mult că s a întâmplat așa. E un soi de mică rebeliune în toată povestea asta. Am luat un Klimt, am pus peste el încercarea mea de artă contemporană și, după toate straturile astea, m am întors exact... La flori.
Poate că unele lucruri pe care încercăm să le depășim sunt, de fapt, lucrurile care ne aparțin cel mai mult.
Așa că nu, pentru mine aceștia nu sunt doar niște nuferi.
Sunt nuferii care mi au amintit că nu trebuie să mă îndepărtez de ceea ce iubesc doar ca să par mai artistă.