Yvonne Goblen

17/10/2026

O cafenea din Tokyo le oferă unor oameni posibilitatea de a lucra chiar dacă nu se pot deplasa până la serviciu. În localul DAWN, clienții sunt întâmpinați de roboți controlați în timp real de persoane aflate acasă, într-un spital sau într-un alt loc adaptat nevoilor lor.

Roboții se numesc OriHime, iar oamenii care îi controlează sunt numiți „piloți”. Prin intermediul unei conexiuni la internet, aceștia pot vedea și auzi ce se întâmplă în cafenea, pot vorbi cu vizitatorii și pot mișca robotul pentru a participa la conversație.

Clienții nu discută cu un program care generează automat răspunsuri. Vocea auzită prin robot aparține unei persoane reale, care îi salută, le prezintă meniul și le răspunde. Robotul funcționează ca un corp aflat la distanță, prin care angajatul poate fi prezent în cafenea fără să se deplaseze fizic până acolo.

În local sunt folosite modele diferite de roboți, fiecare având un anumit rol. Unii stau pe mese și comunică direct cu oaspeții, în timp ce roboții mai mari se pot deplasa prin încăpere și pot ajuta la aducerea comenzilor, fiind coordonați de angajații conectați de la distanță.

Sistemul a fost gândit și pentru persoane care au o mobilitate foarte redusă. În anumite cazuri, comenzile robotului pot fi adaptate astfel încât să fie controlate prin mișcări discrete ale corpului sau chiar prin urmărirea privirii, oferind posibilitatea de a lucra unor oameni care nu pot utiliza în mod obișnuit o tastatură.

Pentru acești angajați, activitatea nu înseamnă doar operarea unei mașini. Ei discută cu oameni din diferite țări, lucrează alături de o echipă și primesc responsabilități reale. Tehnologia devine astfel o punte între o persoană care nu poate ieși din casă și viața socială a unui loc de muncă.

Cafeneaua DAWN nu susține că roboții trebuie să înlocuiască oamenii. Dimpotrivă, proiectul îi folosește pentru a le permite oamenilor să fie prezenți acolo unde corpul lor nu îi poate duce. În spatele fiecărui robot se află o voce, o personalitate și un angajat care interacționează direct cu vizitatorii.

Într-un oraș cunoscut pentru tehnologia sa, una dintre cele mai interesante utilizări ale roboților nu este eliminarea muncii umane, ci crearea unor noi posibilități de a munci. La această cafenea din Tokyo, distanța dintre casă și serviciu poate fi parcursă prin internet, iar un robot devine mijlocul prin care un om își ocupă locul în echipă.

Sursa: Pozitiv.

16/10/2026

Imi e dor de oameni cu suflete frumoase. De cei cu care simti scanteia sufleteasca de la prima conversatie. Care creeaza conexiune. Care sunt sinceri in simtirea, actiunea si faptele lor.

15/10/2026

Pe covorul rosu, extaz adevarat. 😊😇

https://www.facebook.com/reel/1954165068526212/?mibextid=rS40aB7S9Ucbxw6v

14/10/2026

Multumesc Sursei Divine pentru toate binecuvantarile din viata mea! 😇🌌

09/10/2026

Romania in urmatoarele 2 luni.

Romania in 2 months…For traveling I prefer autumn and spring to s...

08/10/2026

Pisicile sunt „angajate” oficial la Muzeul Ermitaj din Rusia. De peste 250 de ani, zeci de feline trăiesc în subsolurile vastului complex din Sankt Petersburg și contribuie la ținerea rozătoarelor la distanță. Denumirea de „angajate” este folosită mai ales în mod simbolic, dar animalele sunt considerate o parte importantă a muzeului, fiind îngrijite de personal și având chiar o persoană care se ocupă de aparițiile și comunicarea lor publică.

Povestea lor începe în anul 1745, când împărăteasa Elisabeta a Rusiei a ordonat aducerea unor pisici pricepute la prinderea șoarecilor în Palatul de Iarnă. Rozătoarele puteau deteriora mobilierul, proviziile și numeroasele obiecte păstrate în clădire, iar pisicile ofereau o soluție simplă și eficientă. Muzeul Ermitaj avea să fie fondat mai târziu, însă felinele au rămas legate de palat și de colecțiile adunate aici.

În prezent, pisicile nu se plimbă în mod obișnuit printre tablourile și sculpturile expuse vizitatorilor. Teritoriul lor se află în special în subsolurile și spațiile de serviciu ale complexului, unde există kilometri de coridoare, încăperi tehnice și numeroase locuri greu accesibile oamenilor. Chiar și simpla lor prezență, mirosul și mișcarea prin aceste spații pot descuraja rozătoarele să se instaleze în apropierea colecțiilor.

Felinele sunt hrănite, vaccinate, sterilizate și supravegheate medical, iar unele spații sunt amenajate special pentru ele. Personalul și voluntarii le cunosc numele, comportamentul și preferințele, deoarece fiecare pisică are propria personalitate. Unele sunt sociabile și caută apropierea oamenilor, în timp ce altele preferă liniștea coridoarelor subterane și apar rareori în zonele unde pot fi observate.

Numărul pisicilor se schimbă, dar în diferite perioade au fost menționate aproximativ 50–70 de exemplare. Muzeul încearcă să păstreze o populație echilibrată, iar animalele care se adaptează vieții într-o locuință pot fi oferite spre adopție. Persoanele interesate trebuie să demonstreze că le pot asigura condiții bune, deoarece trecutul de „paznic al Ermitajului” nu este suficient pentru alegerea unui nou stăpân.

Pisicile au devenit atât de cunoscute, încât muzeul organizează și o zi specială dedicată lor. Evenimentul poate include expoziții, desene, concursuri și activități pentru copii, prin care vizitatorii descoperă atât istoria felinelor, cât și operele de artă în care apar pisici. Ele au ajuns astfel să îndeplinească și un rol cultural, transformând o veche metodă de protejare a clădirii într-una dintre cele mai îndrăgite tradiții ale muzeului.

Dincolo de formularea amuzantă potrivit căreia ar fi „angajate”, pisicile Ermitajului reprezintă legătura dintre viața de zi cu zi a unui palat și lumea artei păstrate în interiorul său. Deasupra lor se află milioane de obiecte, săli impunătoare și opere cunoscute în întreaga lume, iar dedesubt continuă o tradiție începută în urmă cu aproape trei secole. Puține muzee pot spune că o parte din identitatea lor este păzită, la propriu, de câteva zeci de feline.

Sursa: Habar n-aveai că.